Meniu

Povesti de Barbu Ştefănescu Delavrancea

Oamenii, când n-au ce face, se-apucă de gâlceavă. Se dau la vorbă, şi destul e unul s-o apuce anapoda, că cearta e gata. Prostia pândeşte mintea omului cum pândesc lupii razna oilor. Când inima e spre rele, apoi velinţe de flori să-i semeni, că tot ciulini şi pălămidă dă şi, de n-o găsi în miere fiere, iepuri la biserică, câini cu covrigi în coadă şi apa Dunării prin …
Citeste mai mult
Cam pe la începutul vremilor, până unde praştia minţii nu azvârle, se povesteşte, aşa, ca din scorneală, că omul era croit din alte foarfeci şi cioplit din altă bardă. Tot cu mâini şi cu picioare era şi pe-atunci, tot cu ochi şi cu urechi, tot cu nasul deasupra gurii şi cu călcâiele la spate, dar de învârtea copacul smuls din rădăcină şi mi-ţi izbea la mir leii …
Citeste mai mult
Reclama
A fost odată o babă, bătrână, bătrână. Abia zărea de bătrână ce era. Şi mâinile îi umblau la ciorap, iar în gândul ei se ruga la Dumnezeu s-o dăruiască cu un copil, că n-avea decât pe unchiaşul ei. Şi unchiaşul, ba la pădure, ba la arie, ba la târg, iar baba sta singură cuc, că toată ziulica i-ar fi ţiuit tăcerea în fundul urechilor dacă n-ar fi strănutat şi …
Citeste mai mult
Reclama

Despre Barbu Ştefănescu Delavrancea

Autor al unor opere celebre precum "Hagi Tudose", "Sultanica", "Neghinita" sau "Palatul de Clestar", Barbu Stefanescu Delavrancea se naste in mahalaua Delea Noua, Bucuresti, pe data de 11 Aprilie 1858, fiind mezinul familiei cu 9 copii. Numele de "Delavrancea" l-a adoptat ulterior in anul 1883, in memoria strabunilor sai originari din Vrancea.

Pe langa pasiunea sa de a scrie, insuflata de catre mama sa – o povestitoare talentata, Delavrancea a ocupat totodata alte functii importante de: profesor, avocat, redactor la "Romania Libera", ministru al "Industriei si Comertului"precum si aceea de primar al capitalei in 1899.

Functia de avocat si-a exercitat-o si in apararea lui Ion Luca Caragiale, in procesul intentat lui Caion, facandu-se remarcat printr-o pledoarie impresionanta.

Scriitorul a fost inca din primele clase recunoscut ca fiind un elev iminent si apreciat pentru capacitatea sa rapida de asimilare a cunostintelor.

La doar 20 de ani, publica primul sau volum de poezii "Poiana Lunga. Amintiri", primind critici pozitive in revistele "Romania Libera", "Viata Literara", "Familia", acesta fiind inceputul unei cariere fructuoase ca si scriitor. Urmeaza debutul ca si nuvelist, in 1883 cu opera Sultanica, publicarea volumului "Parazitii" in 1892, intre timp predand si cursuri despre arta populara la Facultatea de Litere din Bucuresti. Continua cariera activa de scriitor cu opere de drama, comedii, piese de teatru "Viforul" si "Luceafarul" si in 1914 militeaza cu sarguinta pentru Marea Unire.

La 60 de ani, pe data de 29 Aprilie 1918 se stinge din viata in Iasi, unde locuise ca si refugiat, fiind inmormantat in cimitirul "Eternitatea" pe Aleea Scriitorilor.

Legături externe:
- Wikipedia